Furnirul de stejar este aplicat în mod popular în proiectele interioare de producție de pardoseli și mobilier. Există aproximativ 500 de specii existente de stejari, în timp ce ne vom concentra pe cele mai populare 2 dintre ele - stejar american și stejar european.
Stejarul american (Quercus alba) se găsește predominant în estul Americii de Nord, iar stejarul european (Quercus petraea) este originar din Europa, în special din pădurile gestionate în mod durabil din Franța, Anglia și Germania.
De obicei, stejarul american are o nuanță roz, cu unele nuanțe de maro, în timp ce stejarul european afișează, în general, un ton mai închis, cu o nuanță de miere aurie bogată și caldă în mod natural.
Stejarul american prezintă contraste mai mari între nuanțele mai deschise și cele mai întunecate, în special în modelul de cereale, în timp ce stejarul european are un ton uniform de culoare de la bord la bord.
Stejarul american are în mod obișnuit un aspect curat, uniform și modele de cereale subțiri și mai drepte, în timp ce stejarul european tinde să prezinte o variație distinctivă care contribuie la unicitatea și farmecul său, prezentând modele variate de cereale ondulate și o afișare a unor semne misterioase asemănătoare panglicilor pe cereale cunoscute ca „raze medulare”.
Stejarul american are un conținut mai mic de tanin și mai mult alburn, în timp ce stejarul european este dimpotrivă. Atunci când este supus unor pete reactive, fumurii sau proceselor de îmbătrânire, stejarul american nu are un rezultat evident în timp ce stejarul european absoarbe petele în mod constant și este perfect în cadrul proceselor de mai sus.
În comparație cu stejarul american, stejarul european este considerat dur, greu și puternic și este mai puțin probabil să se extindă sau să se contracte atunci când este combinat cu un miez puternic, proiectat.